Moduri prin care Dumnezeu Se descopera

Moduri prin care Dumnezeu se descoperă

Revelaţia este modul prin care Dumnezeu S-a descoperit pe Sine şi adevărul Său, oamenilor.

Această Revelaţie este de două feluri : Revelaţie generală şi Revelaţie specială.

I. Revelaţia generală

  1. Dumnezeu Se descoperă în natură.

Romani(1:20) În adevăr, însuşirile nevăzute  ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi.

Faptele apostolilor(14:15) „Oamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? Şi noi suntem oameni de aceeaşi fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri deşarte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul şi marea şi tot ce este în ele. (14:16) El, în veacurile trecute, a lăsat pe toate neamurile să umble pe căile lor, (14:17) măcar că, drept vorbind, nu S-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug şi v-a umplut inimile de bucurie.”

  1. Dumnezeu Se descoperă în istorie.

Faptele apostolilor(17:26) El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, (17:27) ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.
(17:28) Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: ‘Suntem din neamul Lui…’

Daniel (2:21) El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi!

3. Dumnezeu Se descoperă în conştiinţa noastră.

Romani (2:14) Când neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege, (2:15) şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc, sau se dezvinovăţesc între ele.

II. Revelaţia specială

  1. Dumnezeu Se descoperă anumitor persoane întru-un mod particular.

Iacovla BetelGeneza (35:7) A zidit acolo un altar şi a numit locul acela El-Betel (Dumnezeul Betelului), căci acolo i Se descoperise Dumnezeu când fugea de fratele său.

Moiserugul aprinsExodul (3:2) Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat şi iată că rugul era tot un foc şi rugul nu se mistuia deloc.

Samuelîn templu Domnului1 Samuel (3:3) iar candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă şi Samuel era culcat în Templul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu. (3:7) Samuel nu cunoştea încă pe Domnul şi Cuvântul Domnului nu-i fusese încă descoperit. (3:10) Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: „Samuele, Samuele!” Şi Samuel a răspuns: „Vorbeşte, căci robul Tău ascultă.”

Petru – în curtea marelui preot

(Mat 26:75) Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.

(In 21:15) După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei.”
(In 21:16) I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis*: „Paşte oiţele Mele.”
(In 21:17) A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?” Şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate* le ştii, ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oile Mele!

Pavelpe drumul Damascului – (Fapte 9:1-22)

Ioan – în insula Patmos – (Apocalipsa 19:11-16)

  1. Dumezeu Se descoperă prin minuni şi semne.

     In Vechiul Testament:

Moise şi Aaron fac minuni (Exod 7:1-13)

Cea dintâi urgie: prefacerea apei în sânge (Exod 14-25)

Broaştele (Exod 8:1-15)

Păduchii (Exod 8:16-19)

Musca câinească (Exod 8:20-32)

Ciuma vitelor (Exod 9:1-7)

Vărsatul negru (Exod 9:8-12)

Piatra şi focul (Exod 9:13-35)

Lăcustele (Exod 10:1-20)

Întuneric de trei zile (Exod 10:21-29)

Ameninţarea cu urgia a zecea (Exod 11:1-10)

Moartea întâilor născuţi (Exod: 12:29-36)

Plecarea din Egipt (Exod 12:37-51)

 In Noul Testament:

Magii la Ierusalim – steaua (Matei 2:1-12)

Ioan(20:30) Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe* alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. (20:31) Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.

  1. Dumnezeu se descoperă prin darurile Duhului Sfânt

Numeri(12:6) Şi a zis: „Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis. (12:7) Nu tot aşa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea. (12:8) Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri greu de înţeles, ci el vede chipul Domnului. Cum de nu v-aţi temut deci să vorbiţi împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?”

Efeseni(4:11) Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori† şi învăţători (4:12) pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, (4:13) până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; (4:14) ca să nu mai fim copii, plutind  încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire, (4:15) ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. (4:16) Din El, tot trupul, bine închegat şi strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei şi se zideşte în dragoste.

 4.Dumnezeu Se descoperă prin Sfânta Scriptură

Ioan(5:39) Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.
2 Timotei(3:16) Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,

5. Dumnezeu Se descoperă prin Fiul Său Isus Hristos

 Evrei(1:1) După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, (1:2) la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile.

Ieremia (29:13) Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima. (29:14a) Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul

(Fapt 17:27) ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.

(Isa 55:6) Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.

 Dumnezeu Se poate găsi – în natură, în istorie, în conştiinţa noastră, în mod particular, prin semne şi minuni, prin darurile Duhului Sfânt, prin Scriptură, prin Isus Hristos.

 Caută-L acolo unde se poate găsi !

Advertisements

Biruinta ispitei

I. Merg pe stradă.
E o groapă adâncă în mijlocul drumului.
Cad în ea.
Sunt pierdut…nimeni nu mă ajută.
Nu e vina mea.
Durează o veşnicie până ies.

II. Merg pe aceeaşi stradă.
E o groapă adâncă în mijlocul drumului.
Mă fac că n-o văd.
Cad în ea din nou.
Nu pot să cred că sunt iar în groapă.
Dar nu e vina mea.
Durează mult până ies.

III. Merg pe acceaşi stradă.
E o groapă adâncă în mijlocul drumului.
O văd.
Tot cad în ea. E deja obijnuință.
Am ochii deschişi.
Stiu unde sunt.
E vina mea.
Ies din groapă imediat.

IV. Merg pe aceaşi stradă.
E o groapă adâncă în mijlocul drumului.
O ocolesc.

V. Merg pe altă stradă !

Cum sunt locuitorii acestei cetăți?

„Era odată un bărbat care ședea la marginea unei oaze la intrarea unei cetăți din Orientul Mijlociu. Un tânăr se apropie într-o buna zi si il întrebă:
– Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetăți?

Bătrânul ii răspunse printr-o întrebare:
– Cum erau locuitorii cetății de unde vii?
– Egoiști si răi. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo!
– Asa sunt si locuitorii acestei cetăți, răspunse bătrânul.

Puțin după aceea, un alt tânăr se apropie de omul nostru si ii puse aceeași întrebare:
– Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetăți?

Omul nostru răspunse cu aceeași întrebare:
– Cum erau locuitorii cetății de unde vii?
– Erau buni, mărinimoși, primitori, cinstiți. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am părăsit.
– Așa sunt si locuitorii acestei cetăți, răspunse bătrânul.

Un neguțător care isi aducea pe acolo cămilele la adăpat auzise aceste convorbiri si pe când cel de-al doilea tânăr se îndepărtă, se întoarse spre bătrân si ii zise cu reproș:
– Cum poți să dai două răspunsuri cu totul diferite la una si aceeași întrebare pe care ti-o adresează doua persoane?

– Fiule, fiecare poarta lumea sa în propria-i inima. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut nu va găsi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut si în alt oraș prieteni va găsi și aici tovarăși credincioși și de încredere. Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce știm noi să găsim în ei.