Libertatea crestinului…

Cea de-a treia, si poate cea mai importanta dintre principalele lucrari ale lui Luther din anul 1520, a fost Libertatea crestinului.

In centrul cartii se afla o intamplare despre un rege care se casatorise cu o prostituata, alegoria lui Luther pentru casatoria Regelui Isus cu pacatosul netrebnic. Cand ei se casatoresc, prostituata dobandeste pozitia de regina. Nu ca ea s-ar fi comportat ca o regina si a castigat astfel dreptul la mana regelui. Ea a fost si este in intregime o prostituata netrebnica.Totusi, cand regele a facut juramantul de casatorie, statutul ei s-a schimbat. Astfel, ea este in acelasi timp o prostituata in suflet si o regina ca pozitie. Exact in acelasi fel, Luther a inteles ca, dupa acceptarea promisiunii lui Cristos din Evanghelie, pacatosul este simultan un pacatos in suflet si un om drep ca pozitie. Ce s-a intamplat este “fericitul schimb” prin care tot ce are ea (pacatul ei) Ii da Lui, iar tot ce are El(dreptatea, binecuvantarea, viata si gloria Lui) ii da ei.Astfel, ea isi poate prezenta cu incredere “pacatele in fata mortii si a iadului spunand: << Daca am pacatuit, totusi Cristosul meu, in care eu cred, nu a pacatuit, si tot ce Ii apartine este al meu si tot ce imi apartine este al Lui>>.” Acesta a fost modul in care Luther a inteles “justificarea numai prin credinta” si, sustinea el, numai cand are aceasta siguranta prostituata incepe cu adevarat sa devin regina in suflet.

Același ieri, azi și in veci!

# Pentru multi ->  Dumnezeu este doar al trecutului sau al viitorului, si mai putin un Dumnzeu al prezentului…

* Ioan 11:20-46

Marta   – v21 -> ” Doamne, daca ai fi fost(trecut) aici, n’ar fi murit(trecut) fratele meu”!   v22 -> ” Dar si acum(prezent), stiu(certitudine) ca orice vei cere dela Dumnezeu, Iti va da(credinta) Dumnezeu.”
Isus   – v23 -> “Fratele tau va invia.”(viitor foarte apropiat)
Marta  – v24 -> “Stiu(certitudine), ca va invia la inviere(viitor foarte indepartat) – in ziua de apoi.”
…si Maria – v32 -> “Doamne, daca ai fi fost(trecut) aici, n’ar fi murit(trecut) fratele meu.”

Pentru tine cum e Dumnzeu..? al trecutului ( ” asa lucra Dumnezeu pe vremea bunicilor…” ) sau al viitorului ( ” Va lucra Dumnezeu…- nu c-am  manifesta credinta, ci aratam de multe ori necredinta nostra: ca El nu poate sa o faca in PREZENT!”)

Imi doresc ca Dumnzeu sa ramana ACELASI ieri(trecut), azi(prezent), maine(viitor) in mintile si in inimile noastre! Amin.

 

 

Pescarii care nu pescuiesc

sursa: depozitarul lui Dumnezeu

Isus Hristos „De ce-Mi ziceți: „Doamne, Doamne!”, şi nu faceți ce spun Eu?” (Luca 6:46)

Am auzit recent despre conceptul „lene activă”,un fenomen întâlnit printre creștini, este o nouă limbă evanghelică, aceea de a vorbi despre lucrare, despre rugăciune, despre viaţa devoțională, despre dărnicie, despre mărturisirea Evangheliei..dar practic de a nu face nimic în sensul acesta.

Biblia ii considera înțelepți pe oamenii”care câștigă suflete”, nu pe cei care dețin nu știu câți tera sau giga de cunoștințe biblice în bibilica lor. Iar dacă mai si știi ceva si nu faci Scriptura spune ca un astfel de om are mesajele, prelegerile si teoriile sale -anulate la zero din cauza comportamentului sau.

Cam aici se încadrau si fariseii, si ne înrolam si noi..când ne blindăm mintea cu versete dar nu punem în practica nici măcar un gram, o iota din ceea ce citim si ne satisfacem doar setea de cunoaștere personala..dar nu împlinim si Voia lui Dumnezeu.

Creștinismul si lumea contemporana s-ar schimba dramatic doar într-o singuraă săptămână, dacă toți creștinii ar pune în aplicare doar ceea ce știu deja despre Dumnezeu.

Si ar fi suficient pentru un impact in societate.

De multe ori Dumnezeu nu ne mai descoperă învățături adiacente, adiționale..pentru ca noi deja nu împlinim nimic din ceea ce ne-a revelat in Scriptura, ba mai si ignoram marile lui porunci, Marea Trimitere, cuvinte care ar trebui sa fie pentru noi PRIORITATEA NO.1 de cand ne trezim si pana mergem la culcare.

Un înțelept in ziua de azi se blindează cu diplome, un înțelept in înțelegerea biblica a lui Dumnezeu este cel care da dovada de ințelepciune aplicata, câștigă suflete pentru Hristos.

Este omul care ii leagă pe alții de Hristos, si nu de numele lui, charisma lui, biserica lui, organizația lui.

Dacă motivația ta de a cunoaște mai multe din Scriptura, este doar pentru a impresiona pe ceilalți, doar pentru a avea ce arata si dovedi altora, doar pentru ca ești pus la amvon sa predici atunci toată munca ta este rezumata la a fi slava deșartă. Si toată cunoașterea ta..se va întoarce împotriva ta precum un blestem.

Societatea, televiziunile si talkshowurile sunt suprasaturate de diaree verbală…oare de ce ne-am molipsit si noi asa de ușor cu demagogia spirituală in care doar vorbim si nu facem nimic. Atunci vom avea si rezultate si roade pe măsură. O formă de evlavie dar lipsită de putere dumnezeiască.

Asta m-a dus cu gândul la o ilustrație citită pe siteul Pacea.ro intitulată „Pescarii care nu pescuiesc”

_________________ … _________________

„S-au întâlnit odată niște pescari care au înființat o asociație, pentru că lacurile şi apele din împrejurimi erau pline de pești. Săptămână de săptămână, lună de lună, an de an acești pescari se întâlneau regulat la ședințe. Ei vorbeau despre chemarea lor de pescari, despre apele piscicole bogate şi despre diferite metode de pescuit. An de an ei defineau tot mai exact termenul „a pescui“, îşi apărau reputația de pescari şi au remarcat că pescuitul trebuie să fie şi să rămână îndeletnicirea de bază a pescarului.
Neîncetat ei căutau metode mai noi şi mai bune şi încercau să definească mai clar termenul de „pescar“. Ei foloseau motouri ca: “Industria piscicolă trăiește din pescuit precum focul depinde de flacără”, sau “pescuitul este datoria fiecărui pescar”. Ba mai mult ei au organizat şi alte întâlniri sub genericul „anul pescuitului“. Au organizat conferințe naționale şi internaționale în care se discuta despre pescuit. Deasemenea schimbau informații cu referire la echipamentul modern al pescarului şi despre cele mai bune momeli.

Pescarii au construit şi imobile cu scopul echipării noii generații pentru meseria de pescar. Însă, un singur lucru ei au uitat să facă: să pescuiască.

Pe lângă întâlnirile lor regulate pescarii au înființat şi un comitet a căror sarcină principală era, să trimeată pescari în alte zone neexplorate. Acest comitet mai avea datoria să motiveze pescarii la credincioşie faţă de meseria de pescar. Cei care făceau parte din comitet erau oameni devotați pescuitului şi care ştiau să motiveze pe alţii la pescuit. Acest comitet a angajat personal auxiliar pentru diferitele conferințe care trebuiau ținute. Dar din păcate nici comitetul, nici personalul angajat nu făceau un lucru: să pescuiască!

Institute moderne şi imense au fost construite cu scopul echipării pescarilor pentru pescuit. În programa şcolară au fost introduce şi materii noi ca: “Necesităţile peştilor”, sau “studiu academic despre hrana peştilor”. În acest institut predau cei mai renumiţi doctori în “pescologie”, care din păcate nici ei, nici colegii lor nu pescuiau; ci doar predau teoria pescuitului. Mulţi studenţi au trecut prin băncile acestui institut şi l-a sfârşit au dobândit după mult efort licienţa academică de “pescar”. Asfel o serie de pescari bine echipaţi au fost trimişi în zone îndepărtate şi neexplorate, la pescuit.

În scurt timp s-a simţit nevoia înfiinţării de edituri, pentru a putea pune la dispoziţie manualele necesare. Maşinile de tipărit funcţionau zi şi noapte pentru a produce materialul atât de necesar teoriei pescuitului. Ba chiar, s-a înfiinţat şi agenţie pentru a disponibiliza vorbitori deosebiţi. Ca urmare acestor acţiuni mulţi au simţit chemarea pentru pescuit şi s-au înscris. Aceştia s-au pus la dispoziţie şi au fost trimişi la pescuit. Dar aşa ca şi ceilalţi pescari ei n-au apucat să facă ce ar fi trebuit făcut: să pescuiască pentru că erau preocupaţi cu diverse activităţi. Consturiau sisteme de pompare pentru a alimenta peştii cu apă, conduceau tractoare pentru a întreţine şi construii canale noi. Unii chiar parcurgeau distanţe mari pentru a studia evoluţia icrelor. Alţii socoteau că un aport mare pe care ei l-ar putea aduce, era, să producă echipament de pescuit. Iar alţii încercau să întreţină o relaţie bună cu peştii, pentru ca peştii să poată face diferenţa dintre un peşte bun şi unul rău.

După o seară deosebită cu tema „necesitatea pescuitului“ un tânăr a părăsit sala de conferinţe, profund mişcat, şi s-a dus la pescuit. În următoarea dimineaţă el a mărturisit cum a prins doi peşti mari. Pentru acest rezultat remarcabil a fost distins cu un premiu deosebit şi a fost invitat să vorbească despre experinţa sa într-o conferinţă mare. Fiindcă mulţi doreau să-l asculte tânărul a decis să renunţe la pescuit pentru a avea timp suficient de a-şi împărătşii altora experinţele în domeniul pescuitului. Pe deasupra, el a fost ales în comitetul lor ca membru de onoare, din pricina experinţei bogate în acest domeniu.

Mulţi pescari au adus jertfe şi sacrificii deosebite pentru că iubeau această meserie. Alţii acceptau să trăiască aproape de ape şi să fie expuşi mirosului de peşte mort. Sufereau din pricina celora care îşi băteau joc de ei petnru că erau pescari, dar de fapt nu pescuiau. Se îngrijorau pentru acei care nesocoteau întâlnirile săptămânale. Ei de fapt socoteau că erau ucenicii aceluia care a zis: „Urmaţi-mă şi vă voi face pescari de oameni“.

Ne putem închipuii, cât de profund loviţi erau, când cineva a îndrăznit să spună că unul care n-a prins nici un peşte în viaţa sa, de fapt nici nu este un adevărat pescar. Totuşi, în adâncul inimii lor le dădeau dreptate. Este oare un om pescar daca n-a pescuit niciodată?

John M. Dreschne

AŞ VREA… pentru tineri!

Aş vrea să îi găsesc pe tineri în fiecare zi ca în săptămânile de stăruinţă. Că e mai înălţătoare imaginea stăruinţei decât imaginea cu High Score, care apare pe ecranul telefonului după ore întregi de joc.

Aş vrea ca tinerii să privească mai mult în Oglinda Scripturii decât în camera telefonului pentru un nou selfie, care trebuie postat pe Facebook, sperând să adune Like-uri. Că nu e important câte Like-uri ai strâns cel mai mult, ci e important câte minute dintr-o zi din viaţa ta, poate zice şi Dumnezeu, privind la tine: Like !

Aş vrea să aud de tineri care au stat până după miejul nopţii în rugăciune, nu din cauza că s-au pus pe genunchi la 23:59 şi le-a fost jenă să se ridice înainte de a se termina cele două trei minute obişnuite, ci pentru că tradiţionala rugăciune de la marginea patului s-a transformat în luptă…sau adorare…

Aş vrea ca tinerii să-şi uite telefonul acasă cănd vin la adunare şi să nu îi simptă lipsa nici măcar datorită ceasului. Totodată aş vrea să nu-şi uite Biblia acasă. Pentru o oră cu nasul în Biblie, face mai mult decât 1000 pe Youtube.

Aş vrea ca tinerii să facă muşchi dar nu ridicând haltere şi gantere la sală, ci umplând magazia cu lemne la o văduvă şi mucind în numele Domnului; profitând de timpul liber pentru a strânge o comoară în cer…

Aş vrea să nu fie nevoie ca tinerii crescuţi în adunare să guste lumea pentru a constata că bun este Domnul. Domnul nu trebuie comparat pentru a vedea că e bun, trebuie doar gustat.

Aş vrea ca tinerii să trăiască la şcoală în aşa fel încat să fie traşi de manecă, nu pentru că mai copiază şi ei sau vorbesc altfel decat pocăiţii, ci pentru a fi întrebaţi cum se pot abţine de la ceea ce fac toţi. Şi tot la fel de mult aş vrea ca tinerii sa fie intrebaţi la ce Biserică merg, nu pentru a li se spune “aşa vă învaţă acolo?”, ci pentru că în inima celor ce întreabă e dorinţa de a afla adresa Bisericii şi dorinţa de a-i face o vizită.

Aş vrea ca tinerii să nu mai discute despre puterea motoarelor şi caii putere pe care îi pot dezvolta, ci mi-aş dori să descopere, aşa cum nu au mai descoperit, că avem în noi cea mai mare putere din univers, pentru a fi şi a rămane biruitori.

Aş vrea ca tinerii să nu mai lupte cu ispita, ci să fie conştienţi ca de ispită se fuge… Aşadar, pornografia nu se combate cu selectarea site-urilor şi clipurilor, ci cu internetul tăiat şi cu laptopul închis…

Aş vrea ca tinerii să întrebe cât de mult mă pot depărta de păcat, nu cât de aproape pot să stau de el. Pentru că a umbla pe margini de prăpăstii nu prezintă niciodată siguranţă iar în acest domeniu căutarea momentelor care îţi ridică adrenalina nu e deloc indicată.

Aş vrea ca tinerii să nu îşi numească tinereţea “anii măgăriilor” pentru că nu le-a fost dată tinereţea pentru a le rămane ca o pată neagră pe viaţă şi conştiinţă. Mai bine să regreţi că nu ţi-ai permis ceva, decat să regreţi că ţi-ai prea permis.

Aş vrea ca tinerii să îşi aducă aminte că nu sunt primii tineri care au trăit pe pamânt, că nu cu ei a început a exista pământul…Că a te crede superior denotă mai degrabă prostie decat inteligenţă…

Aş vrea să fie tineri care să se ocupe mai mult cu a da share { distribuire, împărtăşire }, dar nu pe site-urile de socializare, ci în viaţa de zi cu zi, împărtăşind cu toată lumea Evanghelia…Probabil că în aceasta acţiune nu vor primi foarte multe likeuri. Şi tare aş mai vrea ca tinerii să fie gata să împărtăşiască problemele şi înfrangerile cu persoane care le pot da o mană de ajuor.

Aş vrea ca tinerii să vadă mai important să înceapă să slujească în adunare, decât să începă să conducă maşina sau să obţină carnetul de conducere. Cand ţi se dă permisul de conducere, ţi se pune în spate responsabilitatea unei maşini de câteva mii de euro şi a cel mult patru oameni pe care îi ai în maşină. Cand te ridici să slujeşti în adunare responsabilitatea creşte. Aici e vorba de suflete…

Aş vrea să mai cunosc tineri la care, cu toate ca au mâini de domnişoară, să poţi observa cu drag “mâinile crăpate” de lucrul în ogorul Evangheliei. Tineri care ştiu că e mai bine să ajungi uzat decât ruginit.

Aş vrea…
Aş vrea ca cei care au văzut în acest articol doar o înşiruire de dorinţe, să îl citească din nou… Acelaşi lucru aş vrea să îl facă şi acei care au citit acest articol şi s-au gândit că e doar pentru tineri…

Articol extras din Revista Bisericilor Conservatoare din România.

Nepocăința neamurilor!

“Nepocăința Iudeilor.”

Mă gândeam la acest titlu pus primei părți din Romani capitolul 2, ce bine s-ar potrivi în zilele noastre la noi, neamurile … (NEPOCĂINȚA NEAMURILOR)!!!.

Noi neamurile… care am ajuns la cunoaşterea lui Dumnezeu, generațile noastre care deja cresc într-o cultură creştină ( mă refer în Biserici ), noi care de mici suntem duşi la adunare şi ascultăm poate zilnic Cuvântul lui Dumnezeu, având posibilitatea în orice moment să ascultăm o predică, o cântare, poate ne bizuim pe o moralitate a noastră, o cunoaştere despre Dumnezeu care am dobândit-o fie din familie, fie de la adunare, fie descoperită personal, am devenit atât de obişnuiți şi seci în ce priveşte jertfirea!! (vezi Romani 2:17-20).

Vedem în Matei 8:11,12 cum Domnul le zice iudeilor că mulți vor venii de la răsărit şi de la apus( adică noi neamurile ) şi fii Împărăției( iudeii ) vor fi scoşi afară. Ioan capitolul 1 scrie ca El a venit la AI SĂI dar ei nu l-au primit .

…un cuvânt greu rostit de Domnul:

“Matei 21:31b – Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.
Matei, 21:32 – Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii, şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut: şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit, în urmă, ca să-l credeţi.”

Să luăm  invers lucrurile …..acum noi (neamurile convertite) care ne-am făcut părtaşi firii dumnezeieşti şi am gustat din plinătatea bunătății Domnului suntem numiți “fii ai Împărăției” . (vezi Romani 11:24, Ioan 1:12)…iar păgânii, oamenii necredincioşi fac parte din categoria “neamurilor”. Ceea ce văd eu că se întămplă în zilele noastre e că am devenit si noi ca iudeii. Aum că suntem fii credem că avem toate drepturile (aşa cum credeau si ei) şi datorită acestei gândiri stricate am devenit nepăsători şi leneşi în ce priveşte jertfirea, bazându-ne că am fost o dată mântuiți dar uitând cuvântul care spune că doar cei ce v-or biruii până la capăt v-or fi mâtuiți! (vezi Apocalipsa 3:21)

Deci să avem mare grijă noi, care suntem numiți “fii ai Împărăței” să nu fim prinşi în lațul în care au fost prinşi iudeii!! Să mulțumim totdeauna lui Dumnezeu că ne-a dat dreptul să fim copii ai Lui, şi să facem voia Domnului cu frică şi cutremur până la venirea Lui!  Amin!