Lectia 04 – Evanghelizarea

Lectia 05 – Evanghelizarea
Iosif Anca
INTRODUCERE
1. Evanghelizarea este strigătul inimii lui Dumnezeu pentru lumea pierdută în păcat (1 Timotei 2:4; 2 Petru 3:9)
2. Evanghelizarea: profeţită în Vechiul Testament (Genesa 22:17-18; 1 Împăraţi 8:43) şi Noul Testament (Matei 24:14); poruncită (Matei 28:19-20; Marcu 16:15)
3. Evanghelizarea este prezentarea lui Isus Hristos prin puterea Duhului Sfânt astfel încât oamenii să creadă şi să se integreze activ în Biserică.

I. LUCRAREA DE EVANGHELIZARE A DOMNULUI ISUS (El şi Biserica Sa înfăptuiesc evanghelizarea)
A. Lucrarea proprie (Marcu 1:14-15; Ioan 17:4-5; Ioan 17:20)
1. Formele de desfăşurare:– 2/3 în grup; 1/3 în particular; spontan şi organizat (Matei 4:23; 9:35; Luca 4:14-15, 42-44)
2. Suportul lucrării, mesajul: Cuvântul Evangheliei – vestea bună (Marcu 2:1-2; Matei 13:34-35)
3. Conţinutul evanghelizării: pocăinţa şi Împărăţia lui Dumnezeu (Matei 4:17; pildele Împărăţiei)
4. Evanghelia practică (Matei 9:35; 8:16; 14:14-16; Ioan 6:25-29)
– Un om (Isus Hristos) plin de duh, har şi adevăr în aproximativ trei ani a evanghelizat o ţară
B. Pregătirea ucenicilor (Domnul a pregătit oamenii care să-l ajute şi să continue lucrarea Lui)
1. Chemare – alegere (Matei 4:19; 9:9); rugăciune şi mijlocire permanentă (Luca 6:12-13);
2. Instruire (Matei 9:37-38; 10:1-42)
3. Practică (Matei 11:1; Luca 10:1); raportul ucenicilor (Luca 10:17-22)
4. Trimiterea şi făgăduinţa (Marcu 16:15-20)

II. LUCRAREA DE EVANGHELIZARE A BISERICII (etape, lucrări şi rolul Duhului Sfânt – Fapte 1:8)
A. Rugăciunea (perioada prenatală – Neemia 1:4; 2:11-20)
1. Pentru ridicarea de lucrători (Matei 9:37-10-1) şi susţinerea lucrării lor (Fapte 6:4; 2 Tesaloniceni 3:1-2)
2. Pentru mulţimile de oameni (Romani 10:1;1 Timotei 2:1-4)
– Rugăciunea trebuie să învingă şi să rupă legăturile cursei diavolului (2 Timotei 2:26)
B. Forme de desfăşurare (de la iudei la samariteni apoi la celelalte popoare – Matei 10:5-6; Fapte 1:8)
1. Locuri şi situaţii de predicare: persoane singure (Fapte 8:26); grupuri (Fapte 20:20); sinagogi – adunări (Fapte 11:25-26; 19:8); alte locuri publice (Fapte 17:22); natură (Fapte 16:13-14) …şi pe drum propovăduiţi (Matei 10:7)
2. Participanţi (Luca 14:15-24; Proverbe 9:3;Fapte 8:4;15:35): toţi, în funcţie de loc şi persoane – Pavel la neamuri; Petru la iudei (Galateni 2:7)

C. Mesajul (Cuvânt despre Împărăţie – Matei 10:7; o mireasmă – pentru unii de la viaţă la viaţă, sau de la moarte la moarte – 2 Corinteni 2:14-17) 
1. Cuvântul – sabia Duhului (Fapte 10:36; 15:7; 1 Corinteni 15:1-3; Efeseni 6:17)
2. Semnele care-L însoţesc (1 Tesaloniceni 1:5; Evrei 2:3-4; Matei 10:8). Cuvântului trăit şi însoţit de Duhul Sfânt – vestirea din dragoste (1 Corinteni 13)
D. Sprijinul material al lucrării (darul– Matei 26:13, fără pretenţii – Matei 8:20)
1. Cheltuieli pentru lucrare şi lucrători (Luca 8:3; Matei 10:8-10; 1 Corinteni 9:14; Filipeni 4:10-19); filipeni sau corinteni (2 Corinteni 11:7-9)
2. Sprijin pentru convertiţi (2 Corinteni 9:12-14)
– O investiţie înţeleaptă – un suflet e mai scump ca toată lumea materială (Matei 16:26)
E. Predarea lucrării sau renunţarea (când ne retragem şi ce se întâmplă după aceea?)
1. Pe lângă propovăduire este necesară formarea ucenicilor (Matei 10:11; 2 Timotei 2:2)
2. Renunţarea – încălţămintea râvnei (Efeseni 6:15; Matei 10:14-15)
3. Alte dispoziţii, atenţionări, avertizări, promisiuni (Matei 10:16-42): preţul suferinţei (17-23); ruşine – teamă (32-33); dezbinări – partide (34-36), dar Duhul Sfânt le va rezolva pe toate la faţa locului (10:19-20)
F. Caz practic: evanghelizarea la Pavel (Romani 1:1; 1:5, 15; 1 Corinteni 9:16)
1. Efes (Fapte 19:8-12, 20)
2. Parohia apostolului, evanghelistului (Romani 15:19-24) „Lumea e parohia mea” –J. Wesley
3. Legăturile în lucrare: cu Dumnezeu – Duhul Sfânt (Fapte 16:10); cu Biserica locală şi universală (Fapte 13:2-3; 14:26-28; Galateni 2:2); cu continuatorii lucrării (Fapte14:21-23)
– Pavel – un om care şi-a efectuat lucrarea cu Domnul (2 Timotei 4:6-8)

ÎNCHEIERE
1. Evanghelizarea: obiectivul primar al lui Dumnezeu în lume – urmate de creştere, desăvârşire – naşterea copiilor în familia lui Dumnezeu (Ioan 1:11-14)
2. Totul pentru Evanghelie (Pavel – 1 Corinteni 9:23); toată puterea – rolul şi locul Duhului Sfânt (Fapte 9:31); la toate neamurile (Matei 28:19); prin cei împuterniciţi (2 Corinteni 5:19-20)

Libertatea crestinului…

Cea de-a treia, si poate cea mai importanta dintre principalele lucrari ale lui Luther din anul 1520, a fost Libertatea crestinului.

In centrul cartii se afla o intamplare despre un rege care se casatorise cu o prostituata, alegoria lui Luther pentru casatoria Regelui Isus cu pacatosul netrebnic. Cand ei se casatoresc, prostituata dobandeste pozitia de regina. Nu ca ea s-ar fi comportat ca o regina si a castigat astfel dreptul la mana regelui. Ea a fost si este in intregime o prostituata netrebnica.Totusi, cand regele a facut juramantul de casatorie, statutul ei s-a schimbat. Astfel, ea este in acelasi timp o prostituata in suflet si o regina ca pozitie. Exact in acelasi fel, Luther a inteles ca, dupa acceptarea promisiunii lui Cristos din Evanghelie, pacatosul este simultan un pacatos in suflet si un om drep ca pozitie. Ce s-a intamplat este “fericitul schimb” prin care tot ce are ea (pacatul ei) Ii da Lui, iar tot ce are El(dreptatea, binecuvantarea, viata si gloria Lui) ii da ei. Astfel, ea isi poate prezenta cu incredere “pacatele in fata mortii si a iadului spunand: << Daca am pacatuit, totusi Cristosul meu, in care eu cred, nu a pacatuit, si tot ce Ii apartine este al meu si tot ce imi apartine este al Lui>>.” Acesta a fost modul in care Luther a inteles “justificarea numai prin credinta” si, sustinea el, numai cand are aceasta siguranta prostituata incepe cu adevarat sa devin regina in suflet.