Lectia 04 – Evanghelizarea

Lectia 05 – Evanghelizarea
Iosif Anca
INTRODUCERE
1. Evanghelizarea este strigătul inimii lui Dumnezeu pentru lumea pierdută în păcat (1 Timotei 2:4; 2 Petru 3:9)
2. Evanghelizarea: profeţită în Vechiul Testament (Genesa 22:17-18; 1 Împăraţi 8:43) şi Noul Testament (Matei 24:14); poruncită (Matei 28:19-20; Marcu 16:15)
3. Evanghelizarea este prezentarea lui Isus Hristos prin puterea Duhului Sfânt astfel încât oamenii să creadă şi să se integreze activ în Biserică.

I. LUCRAREA DE EVANGHELIZARE A DOMNULUI ISUS (El şi Biserica Sa înfăptuiesc evanghelizarea)
A. Lucrarea proprie (Marcu 1:14-15; Ioan 17:4-5; Ioan 17:20)
1. Formele de desfăşurare:– 2/3 în grup; 1/3 în particular; spontan şi organizat (Matei 4:23; 9:35; Luca 4:14-15, 42-44)
2. Suportul lucrării, mesajul: Cuvântul Evangheliei – vestea bună (Marcu 2:1-2; Matei 13:34-35)
3. Conţinutul evanghelizării: pocăinţa şi Împărăţia lui Dumnezeu (Matei 4:17; pildele Împărăţiei)
4. Evanghelia practică (Matei 9:35; 8:16; 14:14-16; Ioan 6:25-29)
– Un om (Isus Hristos) plin de duh, har şi adevăr în aproximativ trei ani a evanghelizat o ţară
B. Pregătirea ucenicilor (Domnul a pregătit oamenii care să-l ajute şi să continue lucrarea Lui)
1. Chemare – alegere (Matei 4:19; 9:9); rugăciune şi mijlocire permanentă (Luca 6:12-13);
2. Instruire (Matei 9:37-38; 10:1-42)
3. Practică (Matei 11:1; Luca 10:1); raportul ucenicilor (Luca 10:17-22)
4. Trimiterea şi făgăduinţa (Marcu 16:15-20)

II. LUCRAREA DE EVANGHELIZARE A BISERICII (etape, lucrări şi rolul Duhului Sfânt – Fapte 1:8)
A. Rugăciunea (perioada prenatală – Neemia 1:4; 2:11-20)
1. Pentru ridicarea de lucrători (Matei 9:37-10-1) şi susţinerea lucrării lor (Fapte 6:4; 2 Tesaloniceni 3:1-2)
2. Pentru mulţimile de oameni (Romani 10:1;1 Timotei 2:1-4)
– Rugăciunea trebuie să învingă şi să rupă legăturile cursei diavolului (2 Timotei 2:26)
B. Forme de desfăşurare (de la iudei la samariteni apoi la celelalte popoare – Matei 10:5-6; Fapte 1:8)
1. Locuri şi situaţii de predicare: persoane singure (Fapte 8:26); grupuri (Fapte 20:20); sinagogi – adunări (Fapte 11:25-26; 19:8); alte locuri publice (Fapte 17:22); natură (Fapte 16:13-14) …şi pe drum propovăduiţi (Matei 10:7)
2. Participanţi (Luca 14:15-24; Proverbe 9:3;Fapte 8:4;15:35): toţi, în funcţie de loc şi persoane – Pavel la neamuri; Petru la iudei (Galateni 2:7)

C. Mesajul (Cuvânt despre Împărăţie – Matei 10:7; o mireasmă – pentru unii de la viaţă la viaţă, sau de la moarte la moarte – 2 Corinteni 2:14-17) 
1. Cuvântul – sabia Duhului (Fapte 10:36; 15:7; 1 Corinteni 15:1-3; Efeseni 6:17)
2. Semnele care-L însoţesc (1 Tesaloniceni 1:5; Evrei 2:3-4; Matei 10:8). Cuvântului trăit şi însoţit de Duhul Sfânt – vestirea din dragoste (1 Corinteni 13)
D. Sprijinul material al lucrării (darul– Matei 26:13, fără pretenţii – Matei 8:20)
1. Cheltuieli pentru lucrare şi lucrători (Luca 8:3; Matei 10:8-10; 1 Corinteni 9:14; Filipeni 4:10-19); filipeni sau corinteni (2 Corinteni 11:7-9)
2. Sprijin pentru convertiţi (2 Corinteni 9:12-14)
– O investiţie înţeleaptă – un suflet e mai scump ca toată lumea materială (Matei 16:26)
E. Predarea lucrării sau renunţarea (când ne retragem şi ce se întâmplă după aceea?)
1. Pe lângă propovăduire este necesară formarea ucenicilor (Matei 10:11; 2 Timotei 2:2)
2. Renunţarea – încălţămintea râvnei (Efeseni 6:15; Matei 10:14-15)
3. Alte dispoziţii, atenţionări, avertizări, promisiuni (Matei 10:16-42): preţul suferinţei (17-23); ruşine – teamă (32-33); dezbinări – partide (34-36), dar Duhul Sfânt le va rezolva pe toate la faţa locului (10:19-20)
F. Caz practic: evanghelizarea la Pavel (Romani 1:1; 1:5, 15; 1 Corinteni 9:16)
1. Efes (Fapte 19:8-12, 20)
2. Parohia apostolului, evanghelistului (Romani 15:19-24) „Lumea e parohia mea” –J. Wesley
3. Legăturile în lucrare: cu Dumnezeu – Duhul Sfânt (Fapte 16:10); cu Biserica locală şi universală (Fapte 13:2-3; 14:26-28; Galateni 2:2); cu continuatorii lucrării (Fapte14:21-23)
– Pavel – un om care şi-a efectuat lucrarea cu Domnul (2 Timotei 4:6-8)

ÎNCHEIERE
1. Evanghelizarea: obiectivul primar al lui Dumnezeu în lume – urmate de creştere, desăvârşire – naşterea copiilor în familia lui Dumnezeu (Ioan 1:11-14)
2. Totul pentru Evanghelie (Pavel – 1 Corinteni 9:23); toată puterea – rolul şi locul Duhului Sfânt (Fapte 9:31); la toate neamurile (Matei 28:19); prin cei împuterniciţi (2 Corinteni 5:19-20)

Lectia 03 – Cântarea

Lectia 03 – Cântarea
Iosif Anca
INTRODUCERE
1. Muzica are origine cerească, sfântă, conferită omului prin creaţie (Iov 37:7). Ea are continuitate veşnică (Apocalipsa 14:2). După cădere a apărut muzica laică şi cea idolatră, demonică (Genesa 4:21; Daniel 3:5)
2. Muzica este o exprimare complexă între fiinţe vii

I. MUZICA ÎN ISTORIA BIBLICĂ
A. În perioada Vechiului Testament (Israel)
1. Muzica şi viaţa („Dă-mi muzica unui popor şi va fi al meu”):
a) orice stare cu muzică: cântece de veselie (Genesa 31:27; Exodul 15:20; Judecători 11:34-35; Isaia 16:10; Ieremia 7:34); cântece de jale (2 Samuel 1:17-27; 2 Cronici 35:25)
b) orice loc de activitate, cu cântecele lui: viaţa politică, administrativă, economică, militară (Numeri 10:1-8; 1Samuel 18:6; 2 Samuel 19:33-35; Psalmul 45:8; Eclesiastul 2:8)
c) muzica – o practică religioasă în viaţa preoţilor şi proorocilor (Numeri 10:10; 1 Samuel 10:5)
d) cântece în Vechiul Testament – psalmii – cântare acompaniată cu o liră; cântarea lui Moise (Exodul 15; Deuteronom 32); cântarea Deborei (Judecători 5); cântarea Anei (1 Samuel 2)
2. Dezvoltarea şi organizarea muzicii prin David şi prorocii Domnului (2 Cronici 29:25)
a) diversitatea vocal-instrumentală (≈ cântatul păsărilor); coruri şi formaţii instrumentale (Neemia 12:27-31). Feluri de instrumente: cu coarde: harpa, psalterionul – lira, alăuta (1 Cronici 15:20-21; Psalmul 18:2; 108:2-3); de suflat: caval, cimpoi, corn (1 Samuel 10:5; 2 Cronici 15:14; Psalmu 98:6); de percuţie: timpane, timbale – pentru conducători pentru a marca măsura (1 Cronici 15:19; 16:5)
b) David a fost cântăreţ, compozitor, organizator şi posibil inventator – fabricant de instrumente (1 Cronici 23:5; 2 Cronici 7:6; Amos 6:5)
c) organizarea muzicii la Cort, Templu – cete de cântăreţi din familiile leviţilor (1 Cronici 25:1-5). Conducători de formaţii: Chenania (1 Cronici 15:22), Izrahia (Neemia 12:42). Formaţii speciale, consacrate: 228 cântăreţi sub conducerea lui Asaf, Iedutun, Heman şi a fiilor lor (4,6,14, – în total 24 profesori a 12 ucenici în grupă/clasă – 1 Cronici 25). 4000 de leviţi orientaţi spre acest domeniu (1 Cronici 23:5)
B. În perioada Noului Testament (Biserica)
1. Isus şi cântarea – psalmii de laudă – Hallel – 113-118 (Matei 26:30)
2. Pavel şi cântarea psalmilor, laudelor duhovniceşti (Coloseni 3:16; Fapte 16:25; 1 Corinteni 14:26)
3. Cântece în Noul Testament – cântarea lui Zaharia şi a Mariei (Luca 1). Posibile fragmente (Efeseni 5:14; 1 Timotei 3:16; Apocalipsa 15:3-4)

II. CARACTERIZAREA MUZICII SFINTE
A. Cântăreţii Domnului
1. Orice slujbă cere mai întâi certificarea slujitorului (≈ preotul – Leviticul 16). Cântăreţii erau leviţi – oameni care s-au opus sărbătorilor şi jocurilor de la viţelul lui Aaron, cunoscători ai Legii, puşi deoparte pentru Domnul (Psalmul 33:1; Amos 5:23-24)
2. Compozitorii şi muzicienii – importanţa surselor de inspiraţie: fond doctrinar biblic şi vieţii aproape de Dumnezeu. Orice reformă, pocăinţă a reformat şi partea muzicală (2 Cronici 35:15; Ezra 2:70; 1 Petru 4:3; Efeseni 4-5:19; 2 Samuel 23:1-2)
B. Cântecul şi cântatul
1. Muzica trebuie să fie o exprimare sinceră, adevărată, a întregii fiinţe. Melodia, armonia şi ritmul (duh, suflet, trup). Acestea trebuie să se acordeze cu textul cântării (ex. „O Doamne mare…”) trebuie să ne conducă la închinare şi sfinţenie (Psalmul 108:1; 118)
2. Muzica este o exprimare afectivă, mai bogată ca limbajul simplu a întristărilor şi bucuriilor, descriind traseul păcătosului de la durerea pentru păcat, la bucuria mântuirii (1 Cronici 15:16; Apocalipsa 5:9; 14:2-3)
3. Muzica exprimă lauda pentru Dumnezeu şi chemarea Numelui Său (2 Împăraţi 3:15; 1 Samuel 16:16 – corolar – alungarea duhului rău, se poate realiza tot prin muzică – caz vracii din Africa (1 Cronici 16:4, 7, 35, 41-42). Muzica sfântă nu admite concurenţă, câştig, ci este pentru toţi o permanenţă în viaţa de credinţă (1 Cronici 16:23-29)

ÎNCHEIERE
1. Având în vedere statutul iniţial şi efectele căderii lui Satan, se impune biruinţa sfinţilor asupra lui şi în domeniu muzicii (Ezechiel 28:13, 17; Daniel 3; Apocalipsa 15:2)
2. Imaginea cântării întregi, cârmuite de la dreapta altarului, aduce slava lui Dumnezeu între noi şi ne va duce pe noi în slava lui Dumnezeu (2 Cronici 5:12-13)

Lectia 02 – Rugăciunea

Lectia 02 – Rugăciunea
Iosif Anca

INTRODUCERE

  1. Rugăciunea în duh şi adevăr (Ioan 4:24); o închinare de respect, cinstire, slujire, adorare, mulţumire în faţa lui Dumnezeu (Apocalipsa 7:12)
  2. Alte expresii biblice similare: „a chema pe Domnul” (Genesa 4:26); „a striga către Domnul” (Psalmul 3:4); „a-ţi înălţa sufletul” (Psalmul 25:1); „a căuta pe Domnul” (Isaia 55:6); „a te apropia de Dumnezeu, prin scaunul îndurării” (Evrei 4:16; 10:22)
  3. Necesitatea învăţarii rugăciunii (Luca 11:1-2) cu mintea şi duhul (Zaharia 12:10; 1 Corinteni 14:14); altfel nu ştim – mijlocirea Duhului (Romani 8:26-27)

I. NOŢIUNI GENERALE DESPRE RUGĂCIUNE

A. Rugăciunea – spaţiu şi timp    

 1. Loc pentru rugăciune: special – comun – oficial: cort, templu, sinagogă, adunare (1 Împăraţi 8:29, 35; Fapte 1:13-14), un loc anumit (Luca 11:1), camera proprie (Matei 6:6), orice loc (1 Timotei 2:8)
2. Timp pentru rugăciune: o zi specială (Exodul 20:8), vreme potrivită (Psalmul 32:6; 69:13), dimineaţa (Psalmul 5:3), la masă (1 Timotei 4:5), în călătorie (Fapte 20:36; 21:5), la bătrâneţe (1 Timotei 5:5), neîncetat (1 Tesaloniceni 5:17)

B. Rugăciunea – forme şi stări (singur – Matei 6:6; în comun – Fapte 4:24; dar nu fariseic – Fapte 23:14)

  1. Exprimarea rugăciunii: în şoaptă (1 Samuel 1:13), cu glas tare (Ezechiel 11:13; Evrei 5:7), cu vorbire normală (Proverbe 18:23), prin cântare (Psalmul 92:1-3), cu mintea şi cu duhul (1 Corinteni 14:14-15)
  2. Poziţii pentru rugăciune: în genunchi (Psalmul 95:6; 28:2; Fapte 21:5; 2 Cronici 6:15; 1 Împăraţi 8:54), cu mâinile ridicate – cea mai solemnă; în picioare (Marcu 11:25), cu faţa la pământ (Matei 26:39; Exodul 24:8), cu capul între genunchi (1 Împăraţi 18:42), în pat (Psalmul 63:4-6)
  3. Îmbrăcăminte: smerenie, sfială (1 Timotei 2:8; 1 Corinteni 11:4-5)

C. Rugăciunea – motivaţii          

 1. Rugăciunea – o chemare şi o poruncă, prin: Dumnezeu (Psalmul 50:15; 91:15), Isus Hristos (Luca 18:1), profeţi (Amos 5:4, 6; Psalmul 105:4), apostoli (Efeseni 6:17-18)
2. Rugăciunea – o cale de primire a binecuvântărilor cereşti (Numeri 6:24-26; Psalmul 122:6-9; Geneza 32:26; Osea 12:4; Filipeni 1:9-11; Coloseni 1:9)
3. Rugăciunea – o armă împotriva forţelor răului (Matei 26:41)

II. RUGĂCIUNEA PROPRIU – ZISĂ

A. Conţinutul (metodele) rugăciunii
1. Mărturisirea (Psalmul 51; 32:5)
2. Lauda (Psalmul 100; 150)
3. Cererea (Filipeni 4:6; Ioan 16:23-26)
4. Mulţumirea (Efeseni 5:20; 1 Tesaloniceni 5:18; Coloseni 4:2; Luca 17:16)
5. Mijlocirea – ajutorul dat altora (2 Corinteni 1:11; Genesa 18:23-32; Plângerile lui Ieremia 2:18-19)

B. Condiţiile rugăciunii ( pentru a fi ascultată – Isaia 1:15; 59:2; Proverbe 15:8; 28:9)
1. Cu credinţă în Numele Domnului (Marcu 11:24; Matei 21:22; Ioan 14:13-14)
2. Potrivit cu voia Domnului (1 Ioan 5:14; Iacov 4:3)
3. Cu stăruinţă, din toată inima (Matei 7:7-8; Luca 18:1-7; 11:5-13; Romani 12:12; Psalmul 113:58)
4. Cu smerenie (Luca 18 – vameşi şi farisei)
5. În stare de neprihănire (1 Ioan 3:22; Psalmul 66:18; Iacov 5:16)

C. Obiectivele şi rezultatele rugăciunii (rezumat: Tatăl nostru – Matei 6:9-13)
1. În viaţa personală (Neemia 1:4; Daniel 9:3; Luca 3:21; Efeseni 6:13)
2. În viaţa Bisericii (Psalmul 122:6-8; Ioel 2:17-18; Numeri 10:9)
3. În lume, univers (Ieremia 29:7; 1 Timotei 2:1-2)

D. Aplicaţii practice (atenţie! – 1 Ioan 5:16)
1. Lucrările spirituale: personale (Psalmul 139:23-24), comune (Fapte 1:14; 2:42; 6:4), darurile Duhului Sfânt (Luca 3:21; 11; Fapte 9:11-12; 22:17; 10:9-11), evanghelizare (Matei 9:38; Romani 10:1; Coloseni 4:3; 1 Timotei 2:1), alte lucrări (Fapte 6:6; 13:3; 20:36; Matei 17:21; Evrei 13:18)
2. Problemele vieţii materiale şi spirituale: suferinţă (Iacov 5:13-16), prigoniri (1 Corinteni 5:13; Fapte 12:12;1 Împăraţi 8; Romani 15:31; 2 Împăraţi 19:3-4)
3. Înţelepciune (Proverbe 2:3; Iacov 1:5); credinţă (Luca 17:5); dragoste (Filipeni 1:9)

III. EXEMPLE BIBLICE (Maleahi 1:11; în pofida legii mezilor şi perşilor – Daniel 6:7)

A. Rugăciunile Domnului Isus (Evrei 5:7; Matei 26:40)
1. Pe pământ (Isaia 53:12; Matei 14:23; Luca 6:12; 9:28; 23:34; 22:32; Matei 26:36)
2. În ceruri (1 Ioan 2:1; Evrei 7:25; Romani 8:26-27)

B. Rugăciuni neascultate, neîmplinite (lipsă condiţii; sens greşit)
1. Moise – nepermisiunea de a intra în Canaan (Deuteronom 3:23-29)
2. David – neascultarea prin nesuspendarea pedepsei pentru păcat (2 Samuel 12:16)
3. Pavel – un „ţepuş” necesar (2 Corinteni 12:8)
4. Către sfinţi – tradiţii nebiblice (Coloseni 2:18)

C. Rugăciuni ascultate
1. Pentru iertare – mântuire:
a) David – o cerere de iertare pentru păcate mari (Psalmul 51; 32:5)
b) Iona – o rugăciune de pocăinţă, în necaz (Iona 2:1-10)
c) Daniel – rugăciuni de mijlocire pentru poporul Domnului (Daniel 9)
d) Neemia – rugăciunea pentru Ierusalimul nenorocit (Neemia 1)
e) Ezra – o rugăciune pentru iertare şi ridicare spirituală (Ezra 9:5-15)
f) Corneliu – rugăciuni care au ajuns la Dumnezeu (Fapte 10:2-4)
2. Pentru viaţă şi lucrare (caz special – Luca 8:32):
a) Avraam – rugăciuni curente şi rugăciuni speciale (Genesa 13:18; 20:17)
b) Isaac – rugăciuni în familie/pentru familie (Genesa 26:25; 25:21)
c) Iacov – rugăciuni pentru viitorul apropiat /îndepărtat (Genesa 32:9-12; 28:20-22)
d) Iosua – o rugăciune cu efecte cosmice (Iosua 10:12)
e) Samson – o rugăciune de izbăvire personală (Judecători 16:21-30)
f) Ana – o rugăciune de mamă (1 Samuel 1:10, 13)
g) David – o rugăciune pentru Casa Domnelui şi casa împăratului (2 Samuel 7:18-29; o carte de rugăciuni – psalmii)
h) Ilie – rugăciuni stăruitoare (Iacov 5:17)
i) Ezechia – rugăciuni pentru ocrotire de duşmani (2 Împăraţi 20:2-5)
î) Habacuc – rugăciuni la vreme de necaz (Habacuc 3)
j) Daniel – rugăciuni şi o viaţă de rugăciune (Daniel 2:17-23; 6, 9)
k) Ezra – o rugăciune de ocrotire pentru un drum lung (Ezra 8:21-23, 31)
l) Ana – o viaţă de rugăciune: zi şi noapte (Luca 2:37)
3. Rugăciuni pentru alţii – mijlocire, cu bucurie (Filipeni 1:4):
a) Eleazar – o rugăciune cu toată inima pentru altul (Genesa 24:12)
b) Moise – permanenţa mijlocirilor pentru Israel (Exodul 32:33; Numeri 21:7; 11:2; 14:13-20), pentru iertare (Exodul 17:11-12; Numeri 12:13), pentru vindecare (Exodul 8:20; 1 Împăraţi 13:6)
c) Samuel – profetul şi judecătorul rugativ, mijlocitor (1 Samuel 7:5; 12:19, 23)
d) Ilie – rugăciunea pentru învierea unui copil (1 Împăraţi 17:20-22)
e) Isaia – mijlocirea sfinţilor pentru poporul Domnului (2 Împăraţi 19:3-4)
f) Ştefan – o ultimă rugăciune, de mijlocire (Fapte 7:59)
g) Pavel – apostolul care se ruga „neîncetat” (Romani 1:9; 1 Tesaloniceni 3:10)

ÎNCHEIERE

  1. Rugăciunile fierbinţi ale sfinţilor (Iacov 5:16) sunt o luptă (Romani 15:30)
  2. Rugăciunea cuprinde: tot felul de rugăciuni, pentru toţi oamenii, în toată vremea (Efeseni 6:18; 5:20; 1 Timotei 2:1)
  3. Rugăciunile sunt prezentate în ceruri în cădelniţe de aur (Apocalipsa 5:8; 8:3) şi primesc răspunsuri la vremea potrivită (Daniel 10:12-14; Luca 18:7-8)

Lectia 01 – Învățătura sănătoasă

Lectia 01 – Învățătura sănătoasă

Iosif Anca

INTRODUCERE

  1. Biserica este stâlpul şi temelia adevărului (1 Timotei 3:15); esenţa adevărului (2 Timotei 1:13); fondată de învăţătura lui Isus Hristos, pecetluirea şi călăuzirea Duhului Sfânt (Efeseni 1:13)
  2. Bisericii îi este dată Biblia – scrisă şi interpretată prin Duhul  (2 Petru 1:19-21)

 

I. DOCTRINA

A. Despre doctrină (Osea 4:6; Matei 22:29)

  1. Avantajele învăţăturii (gr. katecheo– a învăţa : Luca 1:1-4)): a şti şi a face (Ioan 13:17);
  2. Argumente contra/pro: doctrina usucă /doar  fără viaţă sfântă  (2 Timotei 3:10). Să crezi doar/nu poţi crede cu adevărat fără să împlineşti  (Ioan 7:16-17)
  3. Tipuri de învăţătură (Matei 16: 13-23):

         a) doctrina lui Dumnezeu, Isus Hristos (Tit 2:10; 2 Ioan 1:9)

         b) doctrina oamenilor – tradiţii, filozofii (Matei 16:13-14; 1 Corinteni 2:13)

          c) doctrina demonilor  – înşelare, ocultism, magia albă, neagră (Matei 16:21-23; 1 Timotei 4:1; Deutoronom 4:1-8)

B. Doctrine false (erezii) în creştinism (populare şi cu succes – 2 Corinteni 2:17; Matei 23:28; 7:15-23; 2 Corinteni 11:13, 15)

  1. Clasificare:

          a) fariseism şi tradiţie (Marcu 7:7-13; Fapte 15:5; Matei 15:6-9); obiceiuri băbeşti (1 Timotei 4:7); prozelitism de partidă – tovarăşi de credinţă (Matei 23:15; Fapte 20: 29-30)

           b) antinomianism – credinţă fără fapte (Apocalipsa 2:6, 15, 20-24; Iuda 11-16; 2 Petru 2:13-15); ideea „originală”- divinizarea fără sfinţire (Genesa 3:4;  Ioan 2:4; 2 Timotei 2:2)

          c) filosofii (Coloseni 2:8a); o religie a gândiri umane, sociale (2 Timotei 2:16-18).

2. Etape de depistare: caracterul slujitorului (1 Timotei 4:6-16; Matei 7:16; Tit 2:7-8); motivul slujirii (Filipeni 1:15); mesajul (1 Timotei 6:3-5)

 

II. ÎNVĂŢĂTURA SĂNĂTOASĂ (2 Timotei 3:15-16)

 A. Adevărul Bibliei

  1. Scripturilor (Genesa la  Apocalipsa) arată că  adevărul şi minciuna merg paralel  (Genesa 2:17; 3:1; 3:4; Ieremia 14:14; Osea 4:15; 2 Timotei 3:6-11)
  2. Nevoia apărării adevărului (2 Timotei 4:3). În 1 şi 2 Timotei sunt 16 specificaţii despre doctrina sănătoasă, de bază (Evrei 6:1-2); dreptarul învăţăturii  (Romani 6:17; Tit 2:1)

B. Diferenţe dintre învăţătura sănătoasă şi erezii 

  1. Caracteristicile ereziilor: resping, adaugă la Scriptură – Turn de veghe; Elena W. (Apocalipsa 22:18- 19); pretind revelaţii noi (Evrei 1:1-2 Galateni 1:6-9; 2 Corinteni 11:4)); distorsionează (schimbă) principalele doctrine (2 Petru  3:14-15; Matei 22:29)
  2. Caracteristicile învăţăturii sănătoase: prezintă în prim plan Scriptura şi pe Isus Hristos (2 Corinteni 4:2; 1 Corinteni 2:2; Isaia 8:20); slujba se face din  dragoste (1 Corinteni 13:1-6); duce la evlavie (1 Timotei 6:3-5); oferă slava lui Dumnezeu (1 Petru 4:11; Iuda 16)

ÎNCHEIERE

  1. Învăţătura  apostolilor – Cuvântul (Coloseni 1:25). Scopul: slava lui Domnului (Romani 15:16) şi mântuirea oamenilor (Romani 1:17-18).
  2. Satan  înşeală lumea întreagă (Apocalipsa 12:9); el pregăteşte o  înşelare de proporţii mondiale (2 Tesaloniceni 2) prin hristoşi mincinoşi sau înşelându-ne singuri (Iacov 1:22-25; Romani 12:1-2)

Este nevoie de învăţători sănătoşi şi elevi ascultători – împlinitori – model: Ezra (Ezra 7:10); Pavel –  Timotei (1 Timotei 4:11-16; 2 Timotei 2:15; 3:14-17; Ioan 7:17)

Faptele Apostolilor – capitolul 1

*Teofile – 1.”Dumnezeu” (Theos)  2.”Iubire frateasca” (philos)

-“Iubitor de Dumnezeu”, “prieten a lui Dumnezeu”, “iubit de Dumnezeu”

-prea alesule:(Luca 1:3)-oficial guvernamental roman (FA 23:26;26:25)

*in cea dintai carte a mea – (Luca)  autorul evident al Evangheliei dupa Luca si al Faptelor Apostolilor (Luca 1:1-4 – Fapte 1:1-2)

*tot ce a inceput Isus sa faca si sa invete – In Luca “a inceput”, in Fapte “a continuat” prin Duhul Sfant, prin Biserica.  Obeservati ca lucrarea Domnului a cuprins ambele aspecte: “ sa faca si sa invete“. Nu se rezuma la chestiuni de doctrina, lipsite de elemente practice, nici nu sublima crezul, in favoarea conduitei. Mantuitorul a fost intruchiparea tuturor invataturilor Sale traind in practica tot ce propovaduia!

#PUTEREA EXEMPLULUI PERSONAL -(studiu)

  • Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea, ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie.(1 Timotei 4:12) 

PESCARII CARE NU PESCUIESC – lectura

*de la inceput pana in ziua in care S-a inaltat la cer – sa ramai credincios pana la capat!! (pana ne vom inalta la cer) – Pastreaza ce ai!!

#STATORNICIE – (studiu)

*prin Duhul Sfant – (calauzit,insotit,etc) , prin ( 1.Complementul arata spatiul pe care il strabate sau pe unde patrunde ceva, “Lumina trece prin geam”. 2. Introduce un complement circumstantial instrumental, “Cu ajutorul, pe calea, utilizand”).                  prin-cu ajutorul Duhului Sfant….Biserica se inmultia, se faceau semne si minuni, Evanghelia se raspandea tot mai mult..

-In pasajul  din Fapte 1:2, observam ca poruncile Domnului erau date”prin Duhul”. De aceea au avut si impact in inimile uceniciilor de atunci si a miilor de dupa.

..continuare…